30 noiembrie 2009

Dorinţă


Ceaţă şi rai.
Pulbere şi rozmarin cu boboci de bucurie. Lupta veşnică dintre binele şi răul din tine, dintre un vultur ameţit de libertate şi un uliu înnegrit de nebunia prăzii.
Somn şi pământ.
Dulcea şi amara părere că nu ai pământ în tine, în ochi şi în praful de pe aripi. Un pământ aspru sau moale îşi păstrează porii să ne absoarbă înapoi. Şi totuşi, unii nu...unii ce poartă pata sfinţeniei pe suflet şi trup, nu se întorc, ei rămân vii, la fel cum viu poţi rămâne... .

29 noiembrie 2009

Scurtă răzvrătire


Nu...Nu insolentei, lipsei de cer şi a tăcerilor fără înţeles.
Nu falsităţii, copacilor fără rădăcină şi trupului asezonat fără inimă.
Nu constrângerii şi pierderii a tot ce eşti "tu", nu abandonului de adevăr, muzicii fără acorduri şi durerii fără iubire.
Nu problemelor fără cauză, omenirii fără "oameni", educaţiei fără artă.
Nu civilizaţiei rupte de sensul real, străzilor fără îndrăgostiţi şi banilor spălaţi în egoism.
Nu parcurilor mânjite cu mucurile nesimţirii, uitării şi nemulţumirii de părinţi, nu împotmolirilor în plasele mascaţilor.
Nu nesimplităţii izvorâte din avarism, nu lacrimilor neşterse, nu jumătăţilor, nu pierderii fără renaştere.
Nu... .

23 noiembrie 2009

Ascund


Aş vrea să îmi găsesc cuvintele şi nu pot... . Poate e mai bine aşa.
Încep să ascund oricum nevorbirea în tumultul ameţitor ce aş vrea să îl simţi acum. Să fie al tău, aşa cum a mea este nemurirea ta.
Parcă ştiam că aşa se va întâmpla, parcă mai auzisem undeva acordul acesta limpede de pian şi braţele tale curate curgând fără păreri de rău peste vârtejul alergărilor prin nori.
Ascund şi iubirea. În spatele unor cuvinte ce oricum par fără rost, ascund tot aş vrea să îţi spun de fapt şi nu se găseşte...decât... .
Da. Trebuie să ştii unde.

Nişte lumini


Cutreierând luminile şi atingând ultima formă, te caut, stâpân şi domn peste adâncuri.
Ştii... nimic nu e ca atunci când ne îmbăiem palmele în zăduful florilorul de iasomie, când uniforma pământului se confundă cu a noastră şi verdele viu al ierbii ne renaşte în rouă şi în vis.
Nu obosesc să te tot caut, să te găsesc şi iar să zburăm.
Să ne întoarcem la leagănul de zâmbete, la foişorul cu amintiri. Of, luminile astea, umbre şi decoruri cu noi doi rupţi pe aleile cu frunze.