Aş vrea să repetăm la nesfârşit povestea...
să îmbinăm fără oboseală ce ne-a alunecat în inimi,
din cerul ăsta aşa de plin...,
ce ne-a alunecat pe veci şi avem acum atât de clar.
Să ne umplem iar de amintiri,
şi să ne golim apoi, doar pentru a pune din nou
un rămăşag prea viu pentru a muri ca şi garanţie,
doar pentru a iubi.
Tinereţea, doar tu, doar eu,
şi doar noi...
Tabloul în care rămânem aşa cum suntem,
două culori diferite, care se întâlnesc în cromatica minunii dumnezeieşti,
formând apoi o poveste nouă,
tabloul cu povestea... .
