Cerul...

 

Închide ochii...aprinde stelele,

Cheamă toate cerurile să vină peste lumea noastră,

Și  doar stai aici cu mine, simplu ca o stea,

Intens ca un cer... .

Lumina ta, lumina mea...din ochii îndrăgostiți,

Se unesc...așa că stai lângă mine,

Și lumea va coborî și va urca unde vrem noi,

Și așa vom zbura prin toate cerurile,

Și vom aprinde toate luminile din cale... .

Tu și cu mine,

Două bulburi diferite, dar sădite în aceeași grădină,

Până când, o dată, într-o seară ca aceasta,

Ai rămas lângă mine...

Și am văzut cum toate stelele se aprind pentru tine,

Iar umbrele noasre au rămas întinse...așa, simplu...peste cer.

Tablou lusitan

 

 

 

Tablourile imi stau imprastiate prin odaie,

Si parul meu, involburat si umed,

Cade in falduri inocente peste coapsa ta,

Alba si conturata.

 

Apusul a venit sa continue povestea,

Sa se uneasca atat de armonios cu orasul asta vesnic indragostit,

Cu râul, aerul si casele din alte timpuri,

Si noi doi, pictati si incadrati cu grija

Pe stradutele acestea pe care le indragim,

Si poate...ne indragesc.

 

Suntem doi trubaduri din alte vremuri,

Din acea camera cu lucruri vechi si pretioase,

Cu lampi medievale si lumanari aprinse... .

Tu...cu o carte in mana,

Eu cu o pensula,

Sculptandu-ne si imbratisandu-ne privirea...

Si buzele, soptind...acel vechi si pururi nou cuvant... .

Ramai...

Ramai…asa cum aerul ucigator de bland,

Al inimii ce bate in iubire, traieste in cuibul muzicii inlacrimate.

Ramai, asa cum eu raman pe pielea ta,

Asa cum tu ramai sadit in pamantul inimii…

si intensitatea din ea se transforma,

se naste mereu in visul acestei nopti de iubire, acestei vietii… .

Ramai cu mine…asa cum o mama ii cere copilului sa mai stea o zi,

Asa cum ti-am cerut in noaptea aceea din mai…

Ramai…si iubeste-ma…si lasa-ma sa te iubesc… .

Chiar daca maine poate voi muri…

Azi, am atata viata in mine…atata iubire sa iti dau,

Si o lacrima de iasomie, bucurie.

Poemul din gând

Scriu poeme...în toate gândurile,

În toate mersurile...

îți scriu poemul iubirii...poemul fericirii...al încrederii.

Dumnezeu mi-a arătat că poate mai multe decât omul

poate intui chiar și atunci când are in față cel mai mare miracol.

Mă mir și acum, și mă gândesc la fel ca Stănescu...

ce bine că ești, ce mirare că sunt...

 și imi tresaltă inima de bucuria...că te-am primit.

Uită-te și tu la seara asta.

La cerul ăsta... .

Uită-te înapoi...la toate momentele de aur,

 primite fără nici un ban..

Doar cu o rugăciune sinceră o dată...și poate și aceea pe jumătate.

Îti scriu atâtea poeme dragostea mea...

și dansăm atâtea dansuri...

Și făurim atâtea imbrățișări,

atâtea necuvinte de  cer.

Tu...mi-ai făcut sufletul cel mai fericit... .

Știi...mi-ai dăruit atâtea flori, dar poate nici una nu se compară

Cu momentul simplu și pur al dimineții când deschid ochii și te văd... .

Știi...ți-aș spune atâtea...și  nu dintr-un romantism al cuvinetelor,

Ci dintr-o inimă înnodată,

în mii de sentimente de gingăsie, iubire și extaz... .

Poate tocmai de aceea,

 mai bine las doar privirea să îți șoptească ,

încă și încă o dată...

Ca tu esti DRAGOStea mea... .