7 aprilie 2012

Poemul din gând

Scriu poeme...în toate gândurile,
În toate mersurile...
îți scriu poemul iubirii...poemul fericirii...al încrederii.
Dumnezeu mi-a arătat că poate mai multe decât omul
poate intui chiar și atunci când are in față cel mai mare miracol.

Mă mir și acum, și mă gândesc la fel ca Stănescu...
ce bine că ești, ce mirare că sunt...
 și imi tresaltă inima de bucuria...că te-am primit.
Uită-te și tu la seara asta.
La cerul ăsta... .
Uită-te înapoi...la toate momentele de aur,
 primite fără nici un ban..
Doar cu o rugăciune sinceră o dată...și poate și aceea pe jumătate.

Îti scriu atâtea poeme dragostea mea...
și dansăm atâtea dansuri...
Și făurim atâtea imbrățișări,
atâtea necuvinte de  cer.

Tu...mi-ai făcut sufletul cel mai fericit... .
Știi...mi-ai dăruit atâtea flori, dar poate nici una nu se compară
Cu momentul simplu și pur al dimineții când deschid ochii și te văd... .
Știi...ți-aș spune atâtea...și  nu dintr-un romantism al cuvinetelor,
Ci dintr-o inimă înnodată,
în mii de sentimente de gingăsie, iubire și extaz... .

Poate tocmai de aceea,
 mai bine las doar privirea să îți șoptească ,
încă și încă o dată...
Ca tu esti DRAGOStea mea... .