9 august 2013

Poveste


 
Adiere...tacerea melodioasa a cantecului ce imi da fiori calzi

Si apusul grav.

Doar necuvintele mai strapung incet linistea...

Si le las sa intre, si te las sa stai pe umarul meu.

Mai stai...asculta-mi necuvintele si lasa-ma sa ti ascult.

 

Pianul nu canta decat pentru indragostiti,

Si tu nu traiesti decat numai prin mine,

Si eu nu traiesc decat numai prin tine...

Ascultand mereu acelasi pian ce ne canta,

Sau ne leagana pe aripile unui sfant...unui cer sfant.

 

Eu nu vreau sa cred in povesti...

Eu vreau sa le traiesc...sa O traiesc...pe EA...

Povestea mea si a ta.

Mai stai asa, ma asculta-mi inima ce iti spune atatea necuvinte,

Ce iti canta atatea doruri intr-o  singura tacere,

Intr-o singura imbratisare... .

 

 

8 noiembrie 2012

Cerul...


 
Închide ochii...aprinde stelele,

Cheamă toate cerurile să vină peste lumea noastră,

Și  doar stai aici cu mine, simplu ca o stea,

Intens ca un cer... .

Lumina ta, lumina mea...din ochii îndrăgostiți,

Se unesc...așa că stai lângă mine,

Și lumea va coborî și va urca unde vrem noi,

Și așa vom zbura prin toate cerurile,

Și vom aprinde toate luminile din cale... .

Tu și cu mine,

Două bulburi diferite, dar sădite în aceeași grădină,

Până când, o dată, într-o seară ca aceasta,

Ai rămas lângă mine...

Și am văzut cum toate stelele se aprind pentru tine,

Iar umbrele noasre au rămas întinse...așa, simplu...peste cer.

1 noiembrie 2012

Tablou lusitan


 
 
 
Tablourile imi stau imprastiate prin odaie,

Si parul meu, involburat si umed,

Cade in falduri inocente peste coapsa ta,

Alba si conturata.

 

Apusul a venit sa continue povestea,

Sa se uneasca atat de armonios cu orasul asta vesnic indragostit,

Cu râul, aerul si casele din alte timpuri,

Si noi doi, pictati si incadrati cu grija

Pe stradutele acestea pe care le indragim,

Si poate...ne indragesc.

 

Suntem doi trubaduri din alte vremuri,

Din acea camera cu lucruri vechi si pretioase,

Cu lampi medievale si lumanari aprinse... .

Tu...cu o carte in mana,

Eu cu o pensula,

Sculptandu-ne si imbratisandu-ne privirea...

Si buzele, soptind...acel vechi si pururi nou cuvant... .

3 iunie 2012

Ramai...

Ramai…asa cum aerul ucigator de bland,
Al inimii ce bate in iubire, traieste in cuibul muzicii inlacrimate.
Ramai, asa cum eu raman pe pielea ta,
Asa cum tu ramai sadit in pamantul inimii…
si intensitatea din ea se transforma,
se naste mereu in visul acestei nopti de iubire, acestei vietii… .

Ramai cu mine…asa cum o mama ii cere copilului sa mai stea o zi,
Asa cum ti-am cerut in noaptea aceea din mai…
Ramai…si iubeste-ma…si lasa-ma sa te iubesc… .
Chiar daca maine poate voi muri…
Azi, am atata viata in mine…atata iubire sa iti dau,
Si o lacrima de iasomie, bucurie.




7 aprilie 2012

Poemul din gând

Scriu poeme...în toate gândurile,
În toate mersurile...
îți scriu poemul iubirii...poemul fericirii...al încrederii.
Dumnezeu mi-a arătat că poate mai multe decât omul
poate intui chiar și atunci când are in față cel mai mare miracol.

Mă mir și acum, și mă gândesc la fel ca Stănescu...
ce bine că ești, ce mirare că sunt...
 și imi tresaltă inima de bucuria...că te-am primit.
Uită-te și tu la seara asta.
La cerul ăsta... .
Uită-te înapoi...la toate momentele de aur,
 primite fără nici un ban..
Doar cu o rugăciune sinceră o dată...și poate și aceea pe jumătate.

Îti scriu atâtea poeme dragostea mea...
și dansăm atâtea dansuri...
Și făurim atâtea imbrățișări,
atâtea necuvinte de  cer.

Tu...mi-ai făcut sufletul cel mai fericit... .
Știi...mi-ai dăruit atâtea flori, dar poate nici una nu se compară
Cu momentul simplu și pur al dimineții când deschid ochii și te văd... .
Știi...ți-aș spune atâtea...și  nu dintr-un romantism al cuvinetelor,
Ci dintr-o inimă înnodată,
în mii de sentimente de gingăsie, iubire și extaz... .

Poate tocmai de aceea,
 mai bine las doar privirea să îți șoptească ,
încă și încă o dată...
Ca tu esti DRAGOStea mea... .

10 noiembrie 2011

Rămâi în lumină

Ne pierdem și ne găsim...
Plângem și zâmbim,
Trecem și rămânem... .
O lume mare,
câteodată străină,
câteodată caldă...
dar, în care, te-am găsit... .


Umblai desculț pe treptele dimineții,
și m-ai găsit,
sau te-am găsit...
sau ce mai contează cine... .
Și am început să zâmbim mai mult,
încât Universul se cocoloșea tot în inimile noastre,
și ne zâmbea...așa cum tu, iubirea mea,
îmi zâmbești și acum,
încât toată inima mi se strânge în Universul acesta,
formând o imbrățișare atât de mare,
încât ne va ajunge o viață...și mai mult.


Rămăi...iubirea mea...,
sincera, delicata și duioasa mea rază de lumină...
Rămâi în ea...!

25 septembrie 2011

Îmbrășișare

Soare.
Suflet și tremurul lin al draperiei.
Alerg, neobosit, nevăzut, prin ceața bucuroasă a dimineții.
E cald în brațele tale, e atât de cald precum
e în soarele din toamna asta târzie,
precum e în brațele mamei ce-și adoarme copilul,
și e mult dor în pleoapele mele.


Mai rămâi așa cu mine, noi doi,
simpli, în universul mare.
Mai rămâi azi și alină-mi dorul,
și hai să retrăim visarea,
copilăria.
Să fim mici,
mai mici decât lumea asta mare
și decât crestele ei îndurerate.


Mai rămâi așa, în brațele mele,
și eu pierdut și găsit în ale tale,
suflete nebune ce nu se tem să rămână
internate în spitalul iubirii lor.


Mai rămâi...puțin.