Doar răşina împrăştiată peste tâmpla trecutului,
doar adierea din vântul nebun,
doar tu...
Mai ştiţi drumul şi poate adevărul
din palmele dezvelite de forţa neantului,
sau inimii...?
Doar atunci când iubeşti,
crezi mai mult ca niciodată nu...
şi poate că doar atunci,
ca printr-un transparent văl de gheaţă,
vezi tot adevărul din ochii celulilalt,
şi poate doar atunci vei dărui,
fără a mai cere, fără a mai tăgădui.
Doar atunci când sunt şi eşti,
şi neantul acesta plin de întrebări se sparge la prima atingere,
cumpărăm o clipă din veşnicie pentru noi
şi ne umplem pe urmă de ea,
ca aşa rămânând,
să nu mai curgă decât seva iubirii din ea... .
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu