mă cheamă spre tine,
mă cheamă și nu mă lasă să plâng
și nici măcar să tac.
Te văd din depărtare,
și chipul oglindit pe luna cea adâncă,
și brațul tău înalt, duios,
le văd pe toate...
și te simt.
De-aș putea...
să alerg mai tare, să te cuprind,
peste gene o lacrimă să îți aprind
și să ți-o sting apoi cu sărutarea
din apa aceasta de pe meleagurile albastre... .
Mai vino o dată,
și mai vin... .
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu