facliile acestea ce se imprastie fara directie
sa ne impresoare,
bucuria nepamanteasca din strangerea mainii,
si muzica.
Pasesc incet, trec peste usa plina de inghesuiti,
doar pentru a mai simti o data,
faramita aceasta...linistea din privdorul luminii,
din apusul rautatii.
Cat de mult ador...
sa stam asa, in neant...
cu pasarile doar, cu mainile duios adormite una peste alta,
cu ochii intrepatrunsi de iubirea din ei doar,
de bucuria ca te am asa cum esti,
ca ma ai asa cum sunt... .
Faramitele linistii...
ce valoare si ce oglindire tainica a ceea ce e adevarat...,
nici un cuvant nu v-ar putea cumpara!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu