Judecăţile, nejudecăţile. Iartă-mi-le!
Un gând cu miros de bucurie mă face să-ţi spun,
în ciuda timpului nebun,
că zâmbesc.
Greutatea zilei de ieri şi tăria celei de azi,
mai bine zis,
darul simplităţii,
mă face să te preţuiesc acum,
aşa, ca într-un gând nebun,
ce trimte doi îndrăgostiţi în neant,
fără temeri şi fără bani. Doar cu iubire.
Mereu am vrut amândoi să nu ne lăsăm furaţi de idoli.
Să ne luăm de aripi acum,
a sosit timpul să culegem seninătăţile din ceruri.
E timpul grăbit,
şi chitarele stau arcuite în mâinile celor cu viaţă.
Dragă...te-ai ştii cât îmi eşti de drag!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu