25 august 2010

Ai să rămâi


Multe sunt umbrele cernute,
şi multe sunt striaţiile apăsătoare ale apusului.
Bucuria amintirii din pântecele lacrimei, dragostei,
mă face să te uit aprins în mine,
ca apusul sau ca vântul ars de el.

Tu...
Atât de tandru şi poate atât de mult,
atât de Tot... .
Striaţiile urmelor de pe pământ,
îmi amintesc ca cerul e aşa aproape.
Că tu cu mine eşti,
şi infinitul, sărutul.


Niciun comentariu: