6 august 2010

Un drum




Poate că mă vezi, şi te văd şi tăcem.
Drumul pământului ne-a atras timp şi contratimp
să fim împreună, să ne vedem şi să vorbim fără cuvinte.
Iubeşti felul petalelor în bătaia vântului,
şi poate că nu iubeşti falsitatea, sufocarea,
nelibertatea...
Iubeşti să fii tu însuţi şi eu să fiu aşa cum sunt,
să ne luăm de mână aşa cum suntem şi să zâmbim,
ca nişte copii, ca în prima zi.

Poate că drumul pământului a vrut să ne facă un tot,
poate că drumul iubirii.
Iubesc zâmbetul tău, acum că vei citi
şi te vei gândi poate... .

Niciun comentariu: