Nu...Nu insolentei, lipsei de cer şi a tăcerilor fără înţeles.
Nu falsităţii, copacilor fără rădăcină şi trupului asezonat fără inimă.
Nu constrângerii şi pierderii a tot ce eşti "tu", nu abandonului de adevăr, muzicii fără acorduri şi durerii fără iubire.
Nu problemelor fără cauză, omenirii fără "oameni", educaţiei fără artă.
Nu civilizaţiei rupte de sensul real, străzilor fără îndrăgostiţi şi banilor spălaţi în egoism.
Nu parcurilor mânjite cu mucurile nesimţirii, uitării şi nemulţumirii de părinţi, nu împotmolirilor în plasele mascaţilor.
Nu nesimplităţii izvorâte din avarism, nu lacrimilor neşterse, nu jumătăţilor, nu pierderii fără renaştere.
Nu... .
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu