Ceaţă şi rai.
Pulbere şi rozmarin cu boboci de bucurie. Lupta veşnică dintre binele şi răul din tine, dintre un vultur ameţit de libertate şi un uliu înnegrit de nebunia prăzii.
Somn şi pământ.
Dulcea şi amara părere că nu ai pământ în tine, în ochi şi în praful de pe aripi. Un pământ aspru sau moale îşi păstrează porii să ne absoarbă înapoi. Şi totuşi, unii nu...unii ce poartă pata sfinţeniei pe suflet şi trup, nu se întorc, ei rămân vii, la fel cum viu poţi rămâne... .
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu