Cerul îndoliat strigă pe cărări înguste fără să-l asculte nimeni.
Departe, pe o altă cărare, un trecător samarinean îşi dă ultima floare rămasă.
În inima mării se scufundă pribegiile furate de la bişniţarii cu gânduri.
E masa goală. Nu am nimic să îţi ofer, dragă oaspete, decât ce mai poţi desluşi din inima asta împrăştiată în cioburi de diverse culori.
Am vrut să caut un smarald din ele...dar poate tu mă vei ajuta, căci greu îmi să văd o altă strălucire decât a unui simplu ciob.
Simplă e şi cărărea aceasta îngustă pe care mă plimb.
Şi aud uneori glasuri.
Şi tânjesc după ruga împreunată cu un cer binecuvântat.
Dragă oaspete, după cum spuneam. Nu am nimic să îţi ofer decât un simplu ciob, o simplă poveste.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu