3 septembrie 2009

Dans


Apus. Un fior de iasomie, sau tu ... căde-ți în valuri peste rochia pătată cu amintiri. Un zâmbet, o mână și încă una și un fior de iasomie, sau tu... .
Pivire. O pură și pasională întrevedere taie momentul și-l reînvie în jocul copilăresc. Te uiți din nou la bancă și rogi trandafirii să-și sădească rădăcinile pe scena noastră.
Noapte. Cea mai lungă sau cea mai scurtă, cea mai cu aceeași 'noi' sau mereu alții mai liberi pentru un cântec ce nu piere.
Străzi. Nu sunt țipete să astupe șoaptele ce-și caută cărarea în pașii noștri și nici viori să mângâie durerile lumii și ale noastre mai mult ca aceasta.
Tu. Și nici un alt 'tu' care să-mi fure atât de duios și atât pentru totdeaauna...dansul.

Niciun comentariu: