4 septembrie 2009

Fără sfârșit


Mă gândeam dacă pot descrie în câteva cuvinte ce e dragostea ta. Și nu pot, nu ar fi corect și nu ar fi destul. Să spun că e firul din crăpătura inimii ce mă alimentează cu viață, să spun că e glasul de bucurie ce-mi deschide tiparul literelor cerești... . Să spun că e dimineața din anotimpurile ceasului fără de timp, să spun că e moliciunea și fiorul unui sărut plin de albastru de înger... .
Momentan spun doar că...va urma. E inima cea care...va continua.

Niciun comentariu: