3 septembrie 2009

Straini...


Nu mai știm sau nu mai vrem să cunoaștem pecetea de pe fața celuilalt. Coborâm privirea în jos spre râsul sau invidia ce ne rod, spre nepăsare... De ce? De ce nu mai putem bucura sau întrista sufletul alături de bătaia dorului celuilalt. Și am devenit orbi și surzi pentru un pământ ce nu își mai crește roadele, pentru un cuvânt ce nu își mai rupe neîmplinirea. Iubire...nu tăcea! Ia-ne inimile și vindecă-le de gangrenă, ia-ne pleopele și sparge-le în mii de tăceri grăitoare pentru un ideal ce nu îl vrem pierdut, pentru tine...dragă Om!

Niciun comentariu: