17 septembrie 2009

La fel


Atât de bine s-a impregnat parfumul bucuriei tale pe simplitatea copilăriei mele de acum încât te strâng în brațe și nici un dor nu ne mai desparte, căci dorul e în noi.
Auzi clopotele salcâmilor cum bat și căpătâiul din valea cu tineri cum își sădește coloane în infinit.
Auzi vântul cum stă ore în șir să tragă cu urechea la cuvintele ce ni le spunem de dragul unui 'el' și-o 'ea', de dragul unei iubiri.

Te aud și acum, la fel ca atunci, iubirea mea...și știu și ceața, și frigul, și noaptea și timpul ce nu a trecut.
Atât de bine s-au impregnat tăcerea și felul tău nebun de-a fi pe simplitatea palmelor mele, încât rămân în aceste necuvinte, uimit și recunoscător că...ești!

Niciun comentariu: