Obosiți sunt trecătorii, obosiți sunt copiii, obosiți sunt copacii de la atâta vânt și praful necurat al vorbelor fără cuvânt.
Obosite sunt lumânările din geam și ploaia de ieri ce bate și acum în pragul îndrăgostiților obosiți.
Obosite sunt acordurile triste ce rămân în urma bogățiilor, obosiți sunt obrajii de la atâta încruntare și nezâmbire.
Dormiți...și visați că veți rămâne mereu niște visători cu idealuri bătătorite în palme, cu inimi care ard și pier pentru viață, pentru iubire.
Dormiți. Și treziți-vă mâine, dar mai bine azi, destul de treji pentru a fura curcubeul în regăsirea voastră, destul de treji pentru a rămâne...îndrăgostiți.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu